Potrivit studiilor realizate de biologi și antropologi din mai multe țări, România are cele mai multe pășuni cu arbori bătrâni din Europa, iar cei mai mulți dintre aceștia se regăsesc în Transilvania!
Ecologul Tibor Hartel, și conferențiar al Facultății de Biologie și Geologie a Universității Babeş-Bolyai din Cluj, a identificat peste 5.000 arbori remarcabili în țară, dar aceștia nu au și o lege care să-i protejeze, iar foarte mulți se pierd. Acesta spune că arborii pot atinge vârste excepţionale, dând exemplu stejarii de la Cajvana (Suceava) şi Mercheaşa (Braşov), cu o vechime estimată la 800-900 de ani, sau cei de 200-500 de ani, încă bine reprezentaţi în sudul Transilvaniei. Tot Tibor Hartel a explicat că multe valori ecologice ale arborilor apar la o vârstă de la care valoarea lor economică începe să scadă, iar din acest motiv, ajung să fie tăiați și nu mai reușesc să-și exercite rolul de habitate naturale. „Ca elemente unicate de memorie biologică, istorică şi culturală, arborii bătrâni trebuie protejaţi şi menţinuţi”, spune Hartel. Ecologul a mai observat faptul că pășunile din zona de câmpie și de deal adăpostesc frecvent mai mulți arbori seculari decât pădurile, iar pășunile au comunități distincte de arbori comparativ cu pădurile.
Un alt motiv pentru care arborii au nevoie să fie protejați de lege este faptul că o întreagă simbolistică din folclorul românesc se leagă de arbori. Cel mai des folosit a fost bradul fie că e vorba de de crenguța verde pusă la ușă, semn că acolo s-a născut un copil, fie că e bradul împodobit de nuntă (care treptat s-a transformat în steag de nuntă), fie că e bradul mortului, adus la orice mormânt de tânăr, coborât din pădure cu capul în jos.
O lege confuză pentru arborii bătrâni de pe pajiști
Pentru a nu se arăta un dezinteres total pentru arborii bătrâni din România, există norme de ecocondiționalitate care trebuie să fie respectate de fermierii care accesează plăți pentru întreținerea pajiștilor, prin Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene. În aceste norme sunt specificate câteva puncte legate de contextul ecologic și natural al peisajului agrar, de care fermierul trebuie să țină cont. Unul dintre ele se referă la arborii presărați pe pășuni, recunoscuți ca fiind elemente caracteristice pentru peisajele agrare și cu valoare pentru biodiversitate (mai ales pentru păsările protejate). Totuși, în cazul în care arborii sunt deteriorați de fulger sau se usucă, norma de ecocondiționalitate care protejează acești arbori permite înlăturarea lor prin acordul ocolului silvic local. Aceste avize nu sunt foarte greu de obținut, deoarece, arborii bătrâni cu elemente uscate, cu coronamentul redus sunt considerați inestetici, puțin valoroși economic sau chiar focare de infecție.
Prin urmare, nu este specificată în nicio lege faptul că arborii bătrâni trebui să fie protejați, cum în același timp, nu există nicio lege clară că arborii bătrâni trebuie să fie tăiați. Din aceste motive, tăierea abuzivă a arborilor bătrâni și nu numai din România poate lua sfârșit, odată cu conștientizarea clasei politice de cât de importanți sunt aceștia pentru dezvoltarea locală.