Ne pierdem cu firea de multe ori din lucruri mărunte, care ni se par decisive. Ne lăsăm afectați de chestiuni banale și facem din asta un capăt de țară. Socotim că totul în jurul nostru e grav, decisiv, acum ori niciodată.
Dar cum e să privești această „harababură” prin ochii unui secol de viață?! O viață care a văzut de toate, lucruri istorice (cu adevărat istorice), schimbări ale destinului imprevizibile etc, etc. Cred că totul pare mai calm, mai puțin grav, mai puțin decisiv.
Și asta poate fi lecția cea mai bună pe care o putem primi. Am învățat încă puțin din ea, astăzi, când am mers acasă la târgovișteanca noastră de 100 de ani, doamna Ioana, pentru a o felicita personal. E o încărcătură de optimism orice astfel de întâlnire, dacă avem noroc de ea. Și eu sunt recunoscător
La și mai mulți ani