Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Național Muzeal „Curtea
Domnească” Târgoviște, continuă, sub genericul Comori în obiectiv, seria de expuneri
lunare a obiectelor descoperite pe cale arheologică și intrate în patrimoniul cultural
național mobil.
Inelele sigilare pe care am ales să le expunem au fost descoperite în timpul
cercetărilor arheologice ce au avut loc la Curtea Domnească din Târgoviște, sectorul
biserica Sfânta Vineri, în anii 1967, 1968 și 2018. Acestea pot fi văzute la Curtea
Domnească din Târgoviște, în clădirea Muzeului Tiparului și al Cărții Vechi Românești,
într-un spațiu special amenajat.
Informaţii despre exponate:
Denumire: Inele sigilare medievale
Locul descoperirii: Biserica Sfânta Vineri – Curtea Domnească din Târgoviște
Perioada desfășurării săpăturilor arheologice: 1967-1968 și 2018
Durata expoziției: noiembrie – decembrie 2020
Realizatorii expoziției: arhg. Minodora Cârciumaru, arhg. Florin-Gabriel
Petrică, arhg. Mihai-Claudiu Năstase, muzeograf Mariana Țuțuianu, artist plastic-
grafician Andrei Scărlătescu
Considerații generale:
Inelele sunt obiecte personale și decorative purtate, de obicei, ca simplă bijuterie.
În cazul inelelor deținute de elitele sociale și politice din Țara Românească, acestea erau
reprezentative atât pentru rangul cât și pentru funcția deținută la reședința domnească,
lucru valabil peste tot în Europa evului mediu. În general, pecețile erau de mai multe
tipuri și dimensiuni, un tip mai la îndemână fiind pecetea inelară. Au diferite forme,
rotunde, ovale, hexagonale, cu margine perlată sau liniară în interiorul căreia se înscrie
legenda, gravată în negativ, redând numele boierului, de obicei cu caractere chirilice.
Mobilele heraldice sunt de asemenea diverse: arme, aștri, cruci, semne grafice, animale,
plante, etc.
Multe asemenea obiecte au fost gravate cu numele posesorului, la care adesea se
adăugau și însemnele heraldice ale familiei din care făcea parte. Inelul deținea, astfel, o
funcție dublă, de bijuterie și de sigiliu personal. Astfel, gravurile artistice ce împodobeau
obiectul, făcute prin diferite metode precum incizia sau excizia, simple sau chiar opere
de artă ale bijutierului, reprezentau marca personală a deținătorului.
Încă din perioada de formare a statelor medievale românești, atât Domnia cât și
marea boierime au deținut propriile însemne heraldice, care au evoluat permanent din
punct de vedere al complexității realizărilor grafice. În multe cazuri, alături de stema
personală sau a familiei, posesorul inelului își atașează numele și funcția deținută la
curtea principelui: logofăt, vornic, pitar, stolnic, etc. Sunt numeroase cazuri în care
orășeni târgovișteni, având diverse îndelitniciri, își aveau propriul inel sigilar folosit în
corespondența personală.
Astfel, cele mai importante și vechi familii nobiliare muntenești au putut atașa
documentelor oficiale emise de cancelaria domnească propriile steme, semn al puterii și
rangului deținut.
Pecețile inelare sau de alt tip au fost cunoscute istoricilor și cercetate științific
atunci când în sec. XIX – XX s-au alcătuit marile colecții de documente, aparținând
statului, mănăstirilor, marilor familii de boieri sau unor pasionați. Însă era vorba doar
de păstrarea lor sub formă de amprentă pe suportul de ceară ce însoțea documentul
respectiv. De cele mai multe ori, obiectul fizic lipsea, cu excepția cazului când pecetea
sau inelul era o moștenire de familie.
Cercetările arheologice au contribuit în mod fundamental la cunoașterea și
cercetarea fascinantei lumi a sigilografiei, heraldicii și genealogiei. Astfel, degradarea
unor monumente arhitecturale a impus măsuri și lucrări de restaurare, care au necesitat
cercetări arheologice preventive. În timpul acestor cercetări au fost descoperite
numeroase morminte, în care defuncții purtau însemnul personal sigilar. Necropolele
medievale, așadar, au oferit cele mai numeroase și importante astfel de obiecte.
Ca fostă reședință a Țării Românești, necropolele medievale și premoderne ale
vechii cetăți de scaun-Târgoviște, parțial cercetate, indică numărul copleșitor al
dregătorilor domnești, rezidenți și îngropați în oraș. Adunate, toate aceste inele
concentrează în ele atât istoria orașului dar mai ales a țării.
Biroul Relații Publice al Complexului Național Muzeal „Curtea
Domnească” Târgoviște