Chindia Târgoviște se află, fără dar și poate, în cea mai neagră perioada de la înființarea ei din anul 2010.
Echipa roș- albastră, din momentul promovării și până în prezent, a mers din rău în mai rău.
În primul sezon de primă ligă, ne readucem aminte că doar FRF ne-a scăpat de retrogradarea directă, norocul Chindiei fiind pandemia.
Al doilea an de Liga 1 a fost senzațional cu Emil Săndoi pe bancă, obținând un loc 7 nesperat și a reușit să câștige play-out-ul.
Al treilea an de Liga 1 s-a văzut că buba începe sa puroieze, cam de atunci au început necazurile la echipa.
Forțați poate de performanța din sezonul 2 de Liga 1, contractele jucătorilor au fost mărite și mai greu de suportat de către cei care finanțează echipa.
Dâmbovițenii au fost rând pe rând îndepărtați, întârzierile salariale începeau sa apară, „rezervele” altor echipe au fost aduse la Chindia, cu speranța că vor rupe gura târgului la Târgoviște :Berisha, Yameogo, Vodut, Buș sau Corinus sunt doar câteva nume ce îmi vin în minte, aduși pe cai mari la Chindia și forțând plecările lui Corbu, Martac, Ispas, jucători mult mai valoroși decât cei menționați.
Transferurile făcute la voia întâmplării (parcă), au făcut din Chindia o victima sigură și ne-am salvat de la retrogradare la penalty-uri în al treilea sezon de prima ligă, cu Chiajna, sezon ce anunța parca dezastrul ce urma sa vină la Chindia în sezonul 4 atunci când am și retrogradat.
Cândva, eram echipa cu salariile la zi, apoi brusc am devenit echipa cu cele mai mari restanțe din Liga 1.
Cine o fi de vină, cine o fi greșit?
Suporterii împart vina, fie către vechea conducere a echipei, fie către autorități, fie către asociați.
Astăzi, la 7 luni de la retrogradare, Chindia în loc sa aibă un plan de reorganizare și început un proiect sănătos și de viitor, vorbim despre promovări și despre obiective SF, obiective ce nu se pot îndeplini în condițiile actuale.
Trecutul afectează prezentul și viitorul echipei.
Președinți schimbați, antrenori plecați și jucători ce își depun memorii și doresc sa plece, litigiile ne bat la ușa, datoriile sunt nestinse către foștii jucători și, mai nou decât atât, se vorbește chiar și de faliment.
Nu îmi aduc aminte ca la Târgoviște să se fi vorbit vreodată despre așa ceva.
E dureros și frustrant cum Târgoviștea, un real izvor de talente a ajuns sa aducă la echipa toți jucătorii care nu reușesc prin alte părți, cu gândul ca vor duce Chindia pe cele mai înalte culmi.
Când vom realiza că la Târgoviște s-a promovat doar cu „spuma” dâmbovițeană? Când vom renunța să vorbim despre obiective îndrăznețe, atâta vreme cât problemele trecutului nu sunt încheiate?
Acum, la mai bine de 5 ani de la promovare, Chindia are probleme financiare, datorii nestinse către foștii jucători, salarii neplătite chiar și la actualii componenți din lot, componenți ce forțează plecarea de la Chindia, fie pe cale amiabila, fie cu depunerea de memorii.
Cătălin Golofca și Alberto Călin sunt doi jucători ce vor părăsi echipa și lista se pare că nu pare a fi încheiată.
Încetați sa mai visați și faceți lucrurile așa cum trebuie, un plan de reorganizare și chiar intrarea în insolvență, cred ca ar fi cea mai bună soluție pentru Chindia. Nu ar fi o rușine, o rușine ar fi să falimentam acest club, iar orașul să aibă doua stadioane și nici o echipă.
Autor: Silvian Constantinescu